De cate ori nu am patit sa fie frigiderul gol si sa trebuiasca sa mergem la cumparaturi? Si unde mergi? La supermarket pentru ca acolo gasesti aproape orice. Femeilor le da idei ce sa gateasca, barbatii nu se plimba de la o taraba la alta, toti avem un motiv sa mergem in acel loc.
Ajungi acolo si te plimbi printre rafturi si realizezi ca sunt prea multe si nu stii ce sa iei. Cineva imi spunea ca s-a facut un studiu: daca pleci satula iei strictul necesar, daca ti-e foame iei multe tampenii pe care le arunci mai apoi (adevarat din punctul meu de vedere, am testat).
Si sunt 2 optiuni pana la urma: 1. iei prea multe pe care le tii in frigider o saptamana si le arunci sau 2. nu iei aproape nimic si cand ajungi acasa, tot nu stii exact ce vei gati. Ma intreb: ce luam pana la urma de la supermarket?
Gospodinele iau ceva din ce pot gati la orice ora: smantana, oua, cartofi, faina, paste etc. Ceva din care pot gati oricand o masa rapida. Apoi, se gandesc: totusi, ce gatesc azi? Si incep sa ia si x si y gandindu-se ca pot combina cu ce au luat deja si asa le vin idei in ceea ce ar putea gati in acea zi, a doua zi si eventual si a treia zi. Alte gospodine, au deja in minte ce fac de mancare dar sunt atat de rare aceste persoane…
Daca ai timp sa te plimbi si urmaresti oamenii prin supermarket ii vezi cat sunt de nehotarati sau din potriva, prea hotarati sa ia orice vad si cred ca au pofta.
Si totusi, revin la aceeasi intrebare: ce cumparam “azi” din supermarket? 
Ce cumparam azi de la supermarket?
Posted in Gândurile mele
Leave a comment
Natura
Am marea onoare de a locui langa un fluviu. Cati nu si-ar dori? Se gandesc la fluviu ca Nil, Amazon… Insa… eu ma refer la Dunare. O vad in fiecare dimineata, imi beau cafeaua admirand-o, gatesc admirand-o. Uneori e “nervoasa”, uneori e calma. Uneori imi spune cat de fericita e… dar cea mai fericita sunt eu ca am onoarea sa o admir cand imi doresc, la orice ora.
Multi isi doresc sa o admire cum pot sa o fac eu. Multi isi doresc sa aiba ce am avut eu. Posibilitatea de a admira muntele… iarta, vara, cand renaste, cand moare. Dunarea cand creste, cand scade. Ma simt norocoasa. Am reusit sa admir natura in toata frumusetea ei.
Uneori imi doresc ca toti oamenii sa aiba norocul meu. Norocul de a vedea cand Dunarea e linistita si luna (plina fiind) o lumineaza. Parca ii sopteste poezii… se unesc de parca ar fi un intreg.
Muntele care pare atat de impunator si totusi devine atat de “sensibil” atunci cand atinge soarele sau luna. Par ca sunt indragostiti si amandoi isi soptesc poezii de dragoste iar mai apoi ca luna sa se indeparteaza si sa faca muntele realist luna /soarele e “plimbareat/a”… e nehotarat/a… si ca intalnirea lor e doar pentru cateva minute / zi.
Daca e sa descriu viata, ar fi asa: Nu stii ca traiesti daca traiesti intre blocuri. Cand nu vezi soarele rasarind pe un fluviu / munte sau apunand. Este extraordinar. Sunt o norocoasa.
Sper ca cei care nu au sansa asta sa vada in fiecare zi asta, sa aiba vacante care le permit asta.
Posted in Gândurile mele
Leave a comment
Intrebari si ganduri…
Navigam zilele atea pe internet si am dat de niste picture pe usile garajelor (http://www.mediashow.ro/242206 ) si ma intrebam cand o sa avem si noi niste garaje decente? Ma uitam prin oras si singurele usi de garaje pe care le vad sunt facute dintr-o tabla ruginita. Ma intreb daca unele dintre ele se mai pot folosi la cate gauri au. Apoi mi-a sarit gandul la altceva, ne plangem de locurile de parcare insa, in loc de un garaj ar parca 2 masini.
Apoi mi-am spus ca in loc de acele garaje, de ce nu ar face un parc pentru copii. In spatele blocului meu, s-a redus spatiul parcului pt copii pentru niste garaje. In loc de biserici care ma obliga sa le ascult slujbele ca au boxe imense afara, sa faca un camin pt copiii abandonati sau un loc in care isi pot gasi linistea niste batrani singuri?
Si dupa toate aceste intrebari si ganduri, framantari, imi vin nervii ca traim intr-o tara cu o mentalitate atat de redusa… Mai bine amenajam cu sute de mii de euro un strand din Arad pentru ca e finul lui Basescu, primarul acelui oras. De ce sa avem grija de copiii abandonati sau sa facem niste centre pentru saraci si in loc sa dam produse expirate sa le dam putin dar macar ceva ce pot folosi?
Suparata? Da! Foarte suparata!…
Posted in Gândurile mele
Leave a comment
Informare turistica
Am fost intr-o vacanta de 2 saptamani printr-o alta tara (nu conteaza care) si m-a uimit o chestie: oriunde mergeai, gaseai un vorbitor de limba engleza. Intrai in autobuz si soferul stia engleza, mergeai la gara si de la cel care vindea bilete si pana la cel de la wc… stia engleza, mergeai sa-ti cumperi un ziar … la fel.
Ma intrebam daca de vina e turismul dezvoltat si s-au adaptat oamenii. Insa, apoi am realizat ca si intr-un oras mic era la fel.
In schimb, am fost in Bucuresti , in gara de nord… si era un punct de informare turistica si un chinez se chinuia sa poarte o discutie in engleza. Nu chinezul avea o problema ci fata de la punctul de informare turistica. Pai, ma intreb de ce era acolo? Cand tocmai asta ar fi trebuit sa stie… engleza. Aproape orice turist cunoaste aceasta limba si ea habar n-avea sa lege 2 cuvinte. Ar trebui sa fie principala conditie cand se angajeaza intr-un astfel de loc. Sa cunosti orasul in care lucrezi, sa stii sa ghidezi turistul la un hotel, la un punct turistic sau sa-i spui pur si simplu unde e cea mai buna cafea sis a stii limba engleza. Altfel, de ce ai lucra intr-un astfel de loc? Doar pentru ca zambesti?
Pe turist poate nu-l intereseaza zambetul tau…
Cand ne vom schimba oare mentalitatea? Sa renuntam la minstrul turismului si sa facem noi ceva, pana la urma turistul da nas in nas cu noi nu cu Udrea sau cine o fi sau va fi la ministerul turismului…
Posted in Gândurile mele, Peripetiile mele
Leave a comment
No spam!
In Romania spam-ul de pedepseste cu ani grei de inchisoare, in cel mai bun caz, cu amenda. Nu vreau ca cei care trimit astfel de meaje sa aiba probleme. Asa ca, oriunde ati fi, va averizez ca eu sunt in Romania si legile sunt dure. Spor la spamuit insa… cu atentie. (asta ca tin la voi, ca va straduiti) / In Romania spam is punished with long years in prison, and, in the happiest case, just with a fine. I don`t want those who send such messages to get in trouble. So, whereever you are, I warn you that I am in Romania and the laws are harsh. Good lick with spaming but…be careful (and that is because I care for you, that you try your best)
Posted in Uncategorized
2 Comments
Inconştienţă…
Ieri, ca majoritatea oamenilor grăbiţi din Galaţi, am mers cu maxi-ul. Mă mir că am ajuns să vă împărtăşesc şi vouă această experienţă. Vă spun şi de ce. Ajung în centru unde mă urc într-un maxi. Că era loc, m-am aşezat în spatele şoferului. Porneşte maxi-ul, trece de prima intersecţie şi ajunge la a doua, semaforizată (Potcoava). De departe văd că mai sunt 2 secunde pentru culoarea verde. Şoferul accelerează, văd deja că e roşu şi şoferul accelerează şi trece cu o viteză considerabilă. Îmi spun: “eh, asta e. A trecut.”
Ajung la următorul semafor, cel de la Trei Star, trece pe verde frumos. Asta îmi întăreşte că a fost o întâmplare izolată. La staţia “Bănci” urcă o doamnă gravidă. Ajungem la intersecţia de la Cec. Văd de departe că e verde dar mai e puţin şi se face roşu, e roşu de 2 secunde… şi el trece iar cu o viteza considerabilă. Am îngheţat. Deja îmi era ciudă, cum poate un şofer să se comporte aşa? E responsabil de viaţa celor din maxi. Are atât de puţin creier?
Tac, mă grăbesc şi nu cobor din maxi, n-am timp să schimb 10 maşini până ajung la un şofer cu minte-n cap. Trecem de Ţiglina fără incidente şi ajungem la semaforul de la McDonalds. E roşu, maxi iar accelerează, e rosu şi el accelerează, trece şi în faţa lui o coloană de maşini, frânează brusc. Am simţit cum mă cuprinde furia. Am coborat la prima statie şi i-am luat numărul de înmatriculare. Numele şoferului nu-l am pentru ca nu am putut descifra de pe ecuson.
Până una, alta, vă las numărul lui de înamtriculare. Dacă ţineţi la viaţa voastră, nu urcaţi în acel maxi. Gl 04 VEW.
Aaa… era să uit. Şoferul e cărunt deci, are o vârstă. Sau poate vrea să se sinucidă? :-O
Posted in Peripetiile mele
2 Comments