Femeile…

Vad o multitudine de articole despre barbati. Cum ar trebui sa fie, cum ar trebui sa se comporte, cum ar trebui chiar sa respire. Ca ar trebui sa iti faca micul dejun, sa iti cumpere flori, sa te ajute in treburile gospadariei, sa duca gunoiul, sa … mai e putin si ii ceri sa isi faca totul singur.
Bineinteles, intrebarea mea e : ce rol mai ai tu ca femeie langa el? Pentru sex nu poti spune. Sex gaseste oriunde. Daca tot iti plateste cine romantice, flori si altele isi poate permite o femeie sa il satisfaca. Si iese chiar mai ieftin.
Inteleg si faptul ca femeile sunt emancipate, libere, se intretin singure… scuza-mi exprimarea dar au si vibratoare si cica nu mai au nevoie de barbati. Daca e asa, de ce cauti unul? unul perfect? unul… un cavaler pe cal alb/negru?
Deci, tu ce faci?

De ce… porc?

Am promis ca am sa va spun de ce ii spunem cainelui “porc”. Din “n” motive. Voi enumera cateva:
1. cand face o prostioara, se retrage intr-un colt sau pe covorasul lui si da din coada. Din privire parca ii poti citi: eu sunt mic, fac prostii dar tot tin la voi.
2. oricat de rau ar fi ore intregi, daca stie ca va fi scos afara, devine cel mai cuminte catel vazut vreodata.
3. asculta cand e timpul mesei, dar se razvrateste dupa ce e satul.
4. se joaca doar cand are chef si cu ce are chef
5. uneori, da din coada si se gudura pe langa tine de parca ar chef sa fie mangaiat sau sa se joace insa, cand faci asta, te maraie iar dupa ce-l certi, are o privire ce te face sa uiti de tot…
In concluzie, e un mic “porc” cu multa vointa si e greu sa-l certi cand te priveste cu niste ochi mari, negri si usor inlacrimati.

Cu cainele la veterinar…

Ieri am dus cainele la veterinar sa fie castrat. Stiu ca incep sec insa… asta e vestea proasta (pt el… cainele =))). Dar nu doream sa vb in special de el, cum se simte, cum reactioneaza etc.
Va voi povesti experienta de la veterinar, mai mult, discutia dintre asistent/stapani ai cainelui.
Domnisoara care ne-a primit, incerca sa ne binedispuna si sa ne ia gandul de la viitoarea suferinta a cainelui (noi il alintam: porc. Va voi povesti cu alta ocazie de ce). Problema e ca a incercat intr-un mod total neinspirat.
De cum am intrat in cabinet, asistenta ii vorbea cainelui: mititelul de tine, te vor castrat, iti iau barbatia, cu ce ai gresit? etc. Noi, taceam, “porcul”, se uita lung la femeie, parca spunea: ce vrei tu de la mine?. Ne-am amuzat in sinea noastra … in fine. Suntem intrebati daca e agresiv apoi il baga intr-o cusca si asistenta imi intreaba partenerul de viata:
-Cum de sunteti de acord sa-l castrati? Ca barbatii sunt contra, de obicei…
Partenerul meu, foarte calm (calmul care uneori te irita) si cu o voce usor vesela:
-Ale mele raman la loc, nu vad de ce m-ar deranja.
Am inceput sa rad, mi se parea ca pe langa “discutia” avuta cu “porcul” (sincer, imi pare prosteasca insa, accept), il mai si intreaba pe partenerul meu cu un ton de parca il intreba pe el cum de e de acord sa fie castrat… (el sau cainele? Normal: cainele)
Ma intrebam de ce se simt oamenii obligati sa alinte cainele mai ales daca toata lumea stie ca e pt bine lui… Ca doar nu ne-am hotarat sa facem asta pentru a ne razbuna pe bietul caine care, apropo, e un caine cuminte de felul lui. Cu noi… cu altii, e normal sa maraie, sa latre, sa muste etc.
In fine, am lasat cainele acolo si ne-am intors seara dupa el. A aparut si asistenta sa ne arate unde e, sa-i deschida cusca si normal, cainele, jumatate sedat si cu dureri probabil, a marait-o. Mi-am amintit de faza de dimineata si in gandul meu, il laudam ca a reactionat asa.
Ca final, cainele e bine, partenerul meu a ramas necastrat si suntem fericiti ca toate merg spre bine. 🙂