Marsilia = Orasul treptelor

Ah….da. Sa va povestesc. Am fost in Marsilia. 2 zile. Nu sunt multe dar am ajuns acasa cu besici in talpa, febra musculara si vai de steaua mea. Am ajuns sa numesc acest oras, orasul treptelor. Ah… nu, nu ma plang deloc. Nu regret nici macar o secunda petrecuta acolo.
De ce as regreta? am vazut un oras frumos, oamenii extrem de amabili. Daca te opreai cu harta in mana, veneau, te intrebau daca te-ai ratacit. Ajungea sa le arati pe harta unde doresti sa ajungi si te ajutau. Un domn extrem de amabil, a oprit masina, a coborat, a traversat strada doar sa ne ajute sa ne ghidam.
Am facut pentru prima data baie intr-o mare. Am vazut Marea Neagra, Adriatica si Mediterana. Doar in ultima am avut onoarea sa ma balacesc. Intr-adevar, pentru unele persoane asta nu ar insemna nimic sau nimic extraordinar. Pentru mine a fost ceva deosebit. Sper ca la anul sa “bifez” vreun ocean sau cine stie, poate Mont Blanc. 😀

Turandot live

Aseara pe France 3 am vazut o opera. A fost Turandot de Puccini, tenor Roberto Alagna. Pe pagina lui de facebook, se poate gasi un link unde se poate vedea timp de 7 zile acest minunat concert. ( http://www.pluzz.fr/turandot-2012-07-31-21h30.html )
Dar in afara de asta, va spun ca a fost o transmisie live. In viata vietii mele nu am plans la o opera. Nu era nimic de plans pana la urma dar era atat de… nu pot descrie in cuvinte. Voi incerca totusi, atat de… parea atat de real, cu o sonorizare super, aveai impresia ca esti acolo si traiesti in acel spectacol, in acea piesa, sa joci o data cu ei, ca esti pe scena.
Va recomand celor carora le plac astfel de concerte, sa-l urmareasca atat cat se mai poate. 🙂

“Divele” noastre

Tot vad la stiri “dive” si “persoane publice” (nu prea inteleg eu sensul ultimului termen) ce nasc. Pana sa nasca, au “burtica”, “greturi mici” (de parca pot fi greturi mari).
Iar dupa ce nasc, povestesc cum isi pun copilul la san (mare eveniment) sau ca e un copil ca oricare altul (serios, nici nu m-as fi gandit), ca are un sot grijuliu.
Mai au obiceiul sa spuna: micutul x este… . Micutul?!? Nu s-a nascut de mare?
Sunt sute de femei ce nasc sau sunt gravide si nu fac atata caz din asta. Nici nu au burtica, gretisoare sau greturi mai mici. Mai mult, sunt unele femei care nasc si nu stie nimeni. Ex: http://www.ziare.com/europa/franta/nasterea-anonima-o-problema-spinoasa-in-franta-1168971
In fine.. dive…

Bucuriile vietii…

Unele mici, altele mari. Depinde de masura fieraruia. Unele persoane se bucura ca slabesc, altele ca se ingrasa, unele ca primesc un diamant, altele ca primesc o ciocolata la 1 leu. Unii ca gasesc ce au cautat de mult, totul e o bucurie sau nu… depinde cum privesti lucrurile.
Intr-una din aceste zile, am decis sa ma bucur de ceva insa, nu stiam de ce anume. Avusesem o zi cam aiurea.
Asa ca, am decis sa-mi pun muzica pe mp3 player si sa o iau la pas prin oras. Am pus muzica si am cautat baterii (functionale) prin casa. Toate bateriile descarcate. Simteam cum ma ia furia. Cum DD (Doamne Domane) nu am fost atenta si am lasat bateriile neincarcate? Pentru moment, ma enervasem insa, mi-am amintit repede ca doream sa-mi fac o bucurie, oricare ar fi fost aceea. Nervoasa, nu ma puteam bucura de nimic asa ca, am iesit, am trecut pe la magazin, am luat baterii si am rezolvat problema (m-am linistit asa de bine incat, nici acum nu mi-am pus bateriile la incarcat 🙂 ).
Am luat un mijloc de transport si asa am ajuns mai repede la primul parc (gradina publica) mai serios ca marime. Mi-am luat o cafea, m-am asezat pe o banca si savurand cafeaua, ascultand muzica, m-am trezit zambind. Ma bucuram ca exist. Fara un motiv anume. Nu ma gandeam la realizari sau esecuri. Eram acolo pt a savura astea.. Cand mi-am revenit din visare, realizasem ca trecuse o jumatate de ora si imi incarcasem “psihicul” pentru o perioada.
Voi ce bucurii va faceti?

De ce… porc?

Am promis ca am sa va spun de ce ii spunem cainelui “porc”. Din “n” motive. Voi enumera cateva:
1. cand face o prostioara, se retrage intr-un colt sau pe covorasul lui si da din coada. Din privire parca ii poti citi: eu sunt mic, fac prostii dar tot tin la voi.
2. oricat de rau ar fi ore intregi, daca stie ca va fi scos afara, devine cel mai cuminte catel vazut vreodata.
3. asculta cand e timpul mesei, dar se razvrateste dupa ce e satul.
4. se joaca doar cand are chef si cu ce are chef
5. uneori, da din coada si se gudura pe langa tine de parca ar chef sa fie mangaiat sau sa se joace insa, cand faci asta, te maraie iar dupa ce-l certi, are o privire ce te face sa uiti de tot…
In concluzie, e un mic “porc” cu multa vointa si e greu sa-l certi cand te priveste cu niste ochi mari, negri si usor inlacrimati.

Mobila la usa?

Suna la usa… ma intrebam cine o fi, nu asteptam pe nimeni. Un vecin (habar n-am de la ce etaj. Stau intr-un bloc cu 7 etaje) si ma intreaba:
– Stii cine lucreaza aicea?
Eu ma uit lung la el si ma intreb: cine nu lucreaza? Si instinctul meu era sa spun: pensionarii. Insa, astept sa continuie. Ma uitam intrebator la el…
Dumnealui:
– Am pus o masa in fata usii, una de fier, de cafea si a disparut. Stii cine lucreaza aicea?
Eu tot uimita:
-Nu.
In gandul meu: daca o ia, trebuie sa lucreze? E o masa… ce treaba are una cu alta?
Dumnealui continua:
– Nu inteleg de ce lumea ia fara sa intrebe. Aici ia lumea ce vrea fara sa intrebe?
Eu tot uimita:
– Nu stiu…
Pleaca vecinul, inchid usa si stau minute intregi sa ma intreb ce DD (Doamne, Doamne) a fost asta.
Apoi imi sare mintea la altceva. La mine in bloc (si nu numai) am vazut un obicei (prost , dupa mine) sa-ti lasi gunoul in fata usii ca n-ai chef sa-l duci atunci sau papucii cand mergi in vizita la un vecin. De ce tre’ sa anunti lumea ca esti in vizita sau daca tot nu ai chef sa duci gunoiul, de ce obligi lumea sa ti-l miroase? Intri pe palier si te loveste un miros de te intrebi cine a murit si in ce apartament putrezeste. De ce nu l-o fi cautand nimeni si pana la urma sa vezi ca sunt 2-3 gramezi de gunoi la 2-3 usi…
Oare cand ne vom invata ca exista tomberoane si sa ne respectam daca tot traim in “grup”?